ÎNC'ET, ÎNCE'ATĂ, înceţi, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; linistit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raţionează eu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binisor, alene; lin, pe nesimţite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puţin câte puţin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Binisor! nu asa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. - Lat. qu(i)etus.
Sursă : DEX'98 (16506)  - valeriu

Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit
Sursă : Antonime (71143)  - siveco

ÎNC'ET adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)
Sursă : Sinonime (189016)  - siveco

înc'et adj. m., pl. înc'eţi; f. sg. înce'ată, pl. înc'ete
Sursă : DOR (255255)  - siveco

ÎNC'E//T² înce'ată (~ţi, ~te) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane si despre manifestările lor) Care vădeste lipsă de iuţeală, de repeziciune; domol. Miscări ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etus
Sursă : NODEX (339871)  - siveco

ÎNC'ET¹ adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~. ◊ ~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) puţin câte puţin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate ~. 3) (cu valoare de interjecţie) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus
Sursă : NODEX (339870)  - siveco